dintr-un caiet vechi...aproape uitat

Nu am avut curaj să îl postez până acum pentru că nu mi-am găsit forță necesară și poate că pentru că nu voiam că ceilalți să mă creadă o ciudată care își scrie sentimentele pe net, doar doar cuiva i s-o face milă de mine. Dar știi ce? Nu trebuie să ți se facă milă de mine, ci trebuie să împărtășești același sentiment de bucurie pe care îl ai când scrii, pe care îl ai când împărți ceva cu cineva. E exact că și cu lucrurile materiale.
Și totuși.... De amintiri și sentimente m-am depărtat, doar că viață mea de adolescență a luat o întorsătură foarte interesantă; iubesc și nu sunt sigură, doresc dar totuși nu, mă distrez și totuși mă simt confuză, dar într-un cuvânt mă distrez,mă bucur de tinerețe. Acum câțiva ani doar visam așa, să fiu o țipă care să fie plăcută de toți, cu mulți prieteni, schimbând băieți, dar azi, nu mă mai văd chiar așa,nici viață mea nu mai e așa de ușoară. Da,recunosc viață este un joc, la care participăm și noi, câteodată doar că simplii spectatori, luăm parte la acțiuni pe care cu ceva timp în urmă doar ni le imaginăm. Și totuși...dacă ar fi să tragem o linie a vieții până azi, cu ce am evoluat,că ființe? Ce am făcut concret că să rămânem în veșnicie? Cu ce sunt mai bun dacă visele nu pot deveni realitate? Și după cum spunea și Steninhard : "ma vie a son secret j'aime son mysterie"; e un mister pe care acum poate nu îl descoperim, deși e foarte simplu. Viață are doar de oferit mere: ne oferă slujbe, prieteni, contacte, oportunități , idei fără să ne ceară nimic concret înapoi. Chiar și atunci când suferim, o învinovățim pe ea că e că"părul din posterior" deși noi nu știm să ne creem un naos protector. Exact că într-un puzzle, așa este și viață și cu cât cunoști și știi mai mult nu doar viziunea ți se sporește,imaginația e mai bogată; ci întreagă ta viață se este că o floare cu petale ce niciodată nu vor cădea, căci tu te vei lupta să supraviețuiești într-o lume, nu crudă, ci necruțătoare și rea, din ce în ce mai rea. Nu vei avea curaj la început să accepți înfrângerea, dar poate că la un moment dat vei realiza tactică optimă care te va conduce la izbândă veșnică. Și totuși...vei trage concluzia că tot ce se întâmplă cu adevărat era doar în mintea ta și vei începe să regreți că nu ai înfruntat viață așa cum e ea cu probleme și satisfacții.