Simt o durere în piept cum numai când Api a plecat. Mă doare şi ştiu că e doar
durerea mea. Lumea-mi spune: „de ce plângi, e doar o pisică?”
DOAR O PISICĂ pentru voi, le-aş urla înapoi, dar pentru mine, tu ghem mic
de blană torcător erai mult mai mult de atât. Scriu şi inima stă să-mi sară din
piept de durere. Te plâng şi nu mă pot calma, pentru că durerea ce-o simt şi-o
port acum o simt de parcă aveam o rană ce-abia se prinsese în urma lui Api şi plecarea
ta a deschis parcă mai tare această rană. Mi-a trebuit mai mult de-un an să mă
obişnuiesc cu ideea că el a ales să plece. Încă mă uit la poze şi la clipuri şi
mă trec diverse stări, dar am reuşit cu timpul să-nvăţ că oricât aş iubi, nimic
nu e veşnic.
Mi-e dor de Api şi tu făptură
minunată pe care te-am numit Tzitzilica ai plecat atât de brusc şi-atât de
violent. Că nu degeaba-i vorba aia cu pisica curioasa. Curiozitatea asta te-a
costat viaţa. Totuşi au rămas surioarele tale, dar nu mai e la fel.
Nu am înteles când surioara ta
mergea la burlan şi se uita tristută şi încerca să îmi arate că tu nu mai eşti.
Mă poţi ierta?
Am înţeles că aici pe cartier se
mai poartă otrăvirea felinelor cu diverse. Mi-aş dori să pot să am puterea să
îi otrăvesc şi eu pe cei care fac astfel de practici. Şi parcă mi-e din ce în
ce mai clar că otravirea a fost lucru care ţi-a curmat viaţa atât de brusc. Cu
5 zile înainte să te găsesc pe tine, am găsit o altă pisică moartă lângă gard
şi, şi-atunci am plâns pentru că nu pot accepta că cineva poate fi atât de crud.
Ce om fără suflet omoară un pui de pisică? Câtă răutate zace în inima
acelui ins care îşi asuma rolul de călău şi cum poate el dormi liniştit ştiind
că a luat un suflet inocent lipsit de apărare?
Ştiu, pentru mulţi sensibilitatea
mea e deranjantă, dar mă doare-n pulă de părerile lor. Pentru că, cum iubesc eu
pisicile şi cum le iubesc pe astea de vin la casa sufletului meu, numai
Dumnezeu ştie.
Am învăţat atât de multe de la
pisici, cum unii oameni n-au învăţat în multele şcoli de le-au făcut. Am învăţat
că e important ca o pisică să aibă independenţa ei, că dacă nu o are te lasă cu
prima ocazie, chiar dacă are parte de dragoste şi tot confortul.
Şi totuşi cât de lipsit de emoţie
să fii să omori ceva ce nu cuvâtă? Ce fel de demon l-a cuprins pe cel ce ţi-a
hotărât soarta?
Mi-aş dori să pot avea puterea
să te aduc înapoi, să fii cu surioarele tale să creşteţi împreună frumos cum
aţi pornit în acest drum al vieţii de felină. Dar vezi tu câteodată toate cele
9 vieţi le curmă un cretin fără scrupule. Mă scuzi că vorbesc urât, dar
cumpătul mi l-am pierdut şi în ţeapă i-aş trage pe ăştia şi capete lor la
poartă mi le-as pune să se ştie că cine curmă viaţă de necuvântatoare, o să
aibă parte de astfel de tratare.
Ai plecat când nu mă aşteptam. Nu credeam că o să mă doară atât de tare, dar când te-am văzut inertă şi fără suflare am simţit un cuţit in piept. Lacrimi îmi curg şiroaie pe obraz şi nu îmi pot imagina în ce chinuri groaznice ai murit.
Te iubesc infinit!
No comments:
Post a Comment