Gânduri scurse din pahar

   Priveşti în gol, nimic nu mai e la fel, totul parcă are acum alte culori. Te atrag altfel culorile acum că ţi s-a luat de pe ochi un văl.
 "A fost sinistru până acum" îți șoptești ușor plimbându-ți imaginația pe malul lacului ce obişnuia să fie locul în care te ascundeai să scrii.
"Primăvară cât te-am aşteptat" se aude undeva în fundal; cineva asculta muzică românească în mijlocul pustietăţii. Eşti printre străini, dar nu eşti printre străinii tăi căci aceşti străini nu îşi împărtăşesc gândurile în aceeaşi limbă, oricum, e un sentiment plăcut să auzi ceva cunoscut.

   Minutele trec cu greutate, simţi fiecare grad al soarelui cum creşte; eşti fix ca un termometru deasupra unui vulcan ce stă să erupă.
   Pupila devine microscop, iar pe nesimţite ai schimbat peisajul, malul mării, briza, răcoare - umbreluţa de la mojito îţi face umbră în gâtul secătuit de caniculă.

  O vezi pe una plimbându-se pe plajă, se dezintegrează la cât de grasă e, celulita ei e parcă sculptată de un beţiv într-un moment de creativitate sinistră, aş spune chiar depresiv de dubios, ea şi-o arde foarte trendy sau cel puţin aşa crede ( aş face o glumă proastă, dar de data asta mă abţin, vă zic duma cu balena cu altă ocazie). 

   Revii la briza mării, la cartea pe care teoretic o citeşti, la paharul de mojito care acum e doar un lichid colorat ce nu îţi mai trezeşte nici un interes.
   Te-ai murdărit de falsitate pentru o secundă. Îţi părăseşti şezlongul şi te duci spre mare, vrei să te speli de jegul teatrului prost la care a trebuit să asişti.
    Începi să înoţi, te laşi pradă valurilor, încet, te întorci şi cu ochii închişi stai cu burta la soare purtat de valuri. 

  Plăcut, dar încă nu ţi-ai scos imaginea aia din cap.
    Ţi-ai deschis inima, sufletul îndeajuns de mult încât să te murdăreşti de falsitatea fiinţei ăleia. Urât, eşti slab de înger. 

  Te-aş ajuta, dar şi eu fac acelaşi lucru acum.

Răzbunare? Neah, prea uşor. Toate la timpu lor.

Fii atent. Crezi că poţi să fii băiat bun o viaţă întreagă? 

   Răspunde la întrebarea asta şi după spune-mi dacă mai vrei să te înhami la încă o telenovelă. Îţi zic eu una bună, dar ascultă întâi ce îţi spune vocea aia de nu o laşi să îţi vorbească, ascultă-ţi eul, ascultă-ţi sinele şi după vino să vorbim ca de la suflet la suflet şi ca de la minte care nu vrea şi nu-şi da voie să mintă.

Nu, nu eşti îndeajuns de atent, nu te concentrezi, eşti plictisit, poate eşti neinteresat, fie.