10 am 10 pm într-o zi de marţi

          Cât de mult ne place nouă românilor să iesim din atmosfera cotidiană şi să ne depărtăm cât vedem cu ochii de civilizaţie ca să mergem în diverse locuri şi să ne dezumanizăm, ca să zic aşa. Şi mergem la mare, mai ales acum în aceasta superbă perioadă de vară când totul este prea încins, ratb-urile încă nu s-au obişnuit că vara ar trebui să fie freon, iar unii oamenii nu au învăţat încă să se spele.
           Dar noi, ăştia de suntem sătuli de câte "suportăm", plecăm la mare. Şi plecăm cu aroganţe la mare, ele fiind mai mari sau mai mici în funcţie de staţiunea în care vom sta. Eu personal prefer vama. Da, da ştiu, s-a stricat, s-a cosmetizat, s-a, s-a ,s-a...bla bla bla... Dar oamenii sunt la fel de ok. Asta nu observa nimeni. Oamenii sunt pe distracţie, pe relaxare, pe socializare. Ieri erau nişte gagici pe lângă pătura pe care mă situam şi îi cântau "Mulţi ani trăiască" prietenei lor, cinstind-o cu o şampanie şi niste tort. În altă parte dar tot pe lănga mine, un grup de tineri construia un castel. Nişte tipi de lângă mine m-au rugat să le supraveghez pătura cât timp intră ei în mare. Şi asta pentru că ce cauţi aia găseşti.

             Pe la amiază am servit un borş de peşte foarte mişto făcut, acompaniat de un pahar de vin, iar înainte am încercat un mojito care era mai mult un fel de limonadă cu alcool, fiind servită de un chelner buclucaş pe faţa căruia se putea citi "SUNT NOU, dar vă stau la dispoziţie". Şi chelnerul meu aşadar a fost foarte ok şi mâncarea servită a fost foarte bună, vinul a fost destul de rece şi compania la masă rafinată.
              Am mai stat câteva ore la prăjeală şi doborâţi de soare ne-am îndreptat spre un apus minunat, urmat de o lună ca un şvaiţer şi un somn ca în vremurile bune din copilărie, când singura grijă era "cu ce mă joc mâine?".